Sfântul Mucenic Hristofor s-a născut la începutul secolului al III-lea după Hristos, într-o țară barbară, fiind numit, înainte de botez, Reprobus. Ajungând tânăr cu vârsta, era uriaș la trup și fioros la înfățișare, dar, din fire, era înțelept la minte, cu bună cunoștință și avea suflet milostiv. Se spune că, la îndemnul unui sihastru creștin, el și-a luat osteneala de a-i trece pe călători de pe un mal pe celălalt al unui râu adânc. Odată, într-o seară un copil i-a cerut să-l treacă apa, iar Reprobus a simțit că greutatea aceluia era din ce în ce mai mare; copilul s-a dovedit a fi chiar Mântuitorul Iisus Hristos, Căruia i S-a arătat în felul acesta, binecuvântându-l.

Nefiind încă botezat, a fost luat rob de către romani, dar suferea cu durere văzând chinurile creștinilor pentru credința lor în Hristos, din timpul persecuției începute de împăratul Deciu (249-251). Reprobus s-a rugat la Dumnezeul creștinilor ca să poată vorbi limba romanilor și să mustre pe prigonitori,iar rugăciunea i-a fost ascultată imediat. Ducându-se în cetate, unde erau judecați și chinuiți creștinii, a mustrat pe dregător. Auzind de curajul său, împăratul a poruncit să fie prins, iar ostașii trimiși pentru aceasta l-au găsit rugându-se ca Dumnezeu să-i dea semn dacă trebuie să meargă pe calea muceniciei, iar semnul a fost că toiagul său a înfrunzit îndată. De asemenea, prin rugăciune, a înmulțit hrana ostașilor așa cum a înmulțit de pildă Hristos hrana pentru mulțimile flămânde (Înmulțirea pâinilor Matei 14, 14-22), iar ei uimiți de minune, au ascultat cuvântul lui și au crezut în Hristos. De aceea, Reprobus a mers împreună cu ostașii, care erau în număr de 200, în Antiohia și toți au fost botezați acolo de către Sfântul episcop Vavila (prăznuit la 4 septembrie). Reprobus a primit la botez numele de Hristofor (care, în limba greacă, înseamnă purtător de Hristos). Fiind adus în fața împăratului, acesta s-a înspăimântat de înfățișarea lui.

Se spune că într-o altă variantă a vieții sale că Hristofor făcea parte din neamul chinocefalilor, al oamenilor cu cap de câine care trăiau în antichitate în vechea Indie, Pakistanul de astăzi.

Dar, auzind chiar din gura lui că este creștin, a încercat să-l amăgească prin vicleșug, nevrând să-l dea morții, ci nădăjduind a-l avea ca slujitor. A trimis, astfel , la el două femei frumoase și desfrânate, Achilina și Calinica, pentru a-l face să păcătuiască, dar Hristofor, după ce s-a rugat pentru izbăvire de ispită, le-a spus celor două femei că adevărata fericire a vieții se află în Împărăția Cerurilor unde se vor bucura veșnic cu Hristos și cu sfinți, și astfel le-a îndemnat la pocăință. Aflând aceasta, împăratul le-a chinuit, dar rămânând ele în credința creștină, au primit moarte mucenicească, împreună cu cei 200 de ostași, care deveniseră creștini prin Sfântul Hristofor, având o credință roditoare. Apoi împăratul l-a supus la multe chinuri, pe care Sfântul le-a îndurat cu credință tare, apoi a poruncit să i se taie capul, în ziua de 9 mai a anului 251, zi de prăznuire închinată lui. Moaștele sale au fost luate, îndată după mucenicie, de episcopul Petru al Ataliei și duse în cetatea sa, din ținutul Lichiei. Astăzi, în lumea ortodoxă, moaște ale Sfântului Hristofor se găsesc la Mănăstirea Caracalu din Muntele Athos, la Mănăstirea Kykkos din Cipru și în România la Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Poiana Brașov. Sfântul Mucenic Hristofor, este considerat ocrotitorul călătorilor și al transportatorilor rutieri creștini.

Pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Hristofor, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.

...

Viața adaptată după cele două surse bibliografice: Viața, Acatistul și Paraclisul Sfântului Mucenic Hristofor, Ed. IBMO, București, 2018; Viața, paraclisul, acatistul și slujba Sfântului Mare Mucenic Hristofor, 2016.