Viața Sfântului Mare Mucenic Hristofor, ocrotitorul asociației noastre

                Sfântul, slăvitul, biruitorul Mare Mucenic Hristofor din Lichia (m. 249), purtătorul lui Hristos (Greek: ο Άγιος Χριστόφορος ο Κυνοκέφαλος), este un sfânt mucenic din secolul al III-lea. Este considerat ocrotitorul călătorilor. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe 9 mai.

                Sfântul Hristofor a trăit în Lichia (Lykia, în sudul Asiei Mici) în secolul al III-lea, în vremea împăratului roman Decius (împărat între anii 249-251), iar înainte de a fi botezat purta numele de Reprobus (sau Reprov). Nu se știu multe despre el, însă există multe legende în legătură cu viața lui.

               Potrivit tradiției ortodoxe, Sf. Hristofor era un bărbat foarte înalt, de o forță neobișnuită, care își câștiga pâinea ajutând oamenii să treacă un râu învolburat purtându-i în spinare. Într-o bună zi, a întâlnit un copil care i-a cerut să îl treacă râul. Pe măsură ce înainta în râu, copilul devenea tot mai greu, astfel încât Hristofor, uluit de faptul că un copil putea să doboare un bărbat atât de puternic cum era el, a început să se teamă că aveau să se înece amândoi. Copilul i-a descoperit atunci că era Hristos însuși, iar greutatea lui era dată de povara lumii pe care o luase asupra Sa. Deși se cunosc atât de puține lucruri despre viața Sfântului Hristofor, sunt multe lucruri de învățat din această întâlnire a lui cu Hristos pe Care L-a purtat în spate. Povestea lui ne amintește că toți creștinii sunt chemați să se „îmbrace” în Hristos, purtându-și fiecare crucea dată lui. Hristofor și-a purtat “crucea” (pe Hristos însuși) și în cele din urmă a suferit martiriul pentru credință, împlinind astfel porunca lui Hristos: and eventually suffered martyrdom for the faith, fulfilling the commandment of Christ, “cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine” (Matei 10,38).

               Sfântul Hristofor a primit mucenicia în vremea unui împărat care a vrut să-l ucidă pentru credința lui. Mai întâi i s-a cerut lui Hristofor să se lepede de Hristos. Când acesta a refuzat, a fost legat de un scaun de fier care a fost apoi așezat deasupra focului. Scaunul s-a topit, însă Hristofor a rămas nevătămat. Atunci împăratul a poruncit arcașilor să îl ucidă trăgând în el cu săgețile, însă toate săgețile au ratat ținta, iar o săgeată l-a rănit pe împărat la un ochi. Cuprins de furie, împăratul a poruncit atunci ca sfântului să i se taie capul. Capul tăiat al lui Hristofor i-a spus împăratului să ia puțin din sângele lui și să-l pună pe ochiul rănit, iar când acesta a făcut așa, rana i s-a vindecat și el s-a convertit la creștinism.

              Cuvântul grecesc “Christophoros” se traduce ca “purtător de/al lui Hristos” și de aceea Hristofor este zugrăvit în iconografie purtând pe umeri un copil care, la rândul său, poartă în mână un glob ce simbolizează lumea. O superstiție răspândită în popor este că cel ce vede o icoană a Sf. Hristofor nu va muri în acea zi, însă această superstiție nu este încuviințată de Biserica Ortodoxă. “Chinocefal” în limba greacă înseamnă “cu cap de câine”. Există câteva icoane în care mucenicul este zugrăvit cu cap de câine, imagine care amintește de zeul egiptean Anubis, însă Biserica Ortodoxă NU aprobă această reprezentare. Această imagine l-a făcut însă deosebit de cunoscut în lumea romano-catolică, în Occident existând multe legende care încearcă să explice această reprezentare.

              Moaștele sfântului, inclusiv capul acestuia se găsesc în insula Rab din Croația.

              Povestioara Sfântului Hristofor

              Sfântul Mucenic Hristofor este sărbătorit de către Biserica noastră, împreună cu Sfântul Prooroc Isaia, pe data de 9 mai, în fiecare an. Conform tradiției apusene, Sfântul Mucenic Hristofor se chema mai întâi Reprovos, un barbar puternic care avea dorința bună de a sluji celui mai puternic om din lume. Prima dată slujește unui împărat puternic, însă de acesta e dezamăgit, pentru că se temea de un anume vrăjitor. Apoi dorind în continuare să-i slujească celui mai puternic om, Reprovos, îl urmează și îl i-a ca exemplu pe vrăjitor, care-i promite că îl va învăța toate câte știe.
            Aflând că și vrăjitorul se temea de Hristos, decide în final, să facă toate câte-i va spune un anume pustnic, care asculta de Hristos. Inițial vroia să rămână cu el în pustnicie, dar pustnicul i-a spus că are altă ascultare pregătită pentru el. Îndată ce s-a botezat în numele Sfintei Treimi, avea dorința aceasta de-a face milostenie, dar bătrânul îl întreabă ce știe să facă pentru Hristos? El i-a răspuns că nu știe să facă mai nimic;nu știe să citească, nu poate nici să postească, nici să se roage; văzând lucrurile cum stau cu acest tânăr doritor de-a purta de grijă celor în nevoi, bătrânul pustnic pe loc primi o revelație de Sus, trimițându-l și dându-i sarcina să treacă bătrâni și copilași peste un râu, punându-i pe umerii săi. Trei ani a făcut astfel. Și într-una din zile spre asfințit, a luat un Copilaș pe care l-a ajutat să treacă. Acesta se îngreuna treptat tot mai mult și tare se mai chinuia Reprovos să îl treacă râu, dar rugându-se în acest timp a reușit cu puterea dată de sus. Auzind un glas ceresc, îi spune că Hristos este Acela pe care l-a purtat pe umeri, De atunci Reprovos, s-a numit Hristofor, adică purtător de Hristos. Deoarece a purtat, pe Cel ce poartă lumea, ridicând pe umerii săi pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

               Tropar (gl.4):

               Cu haine din sângiuiri împodobindu-te, stai înaintea Domnului, Împăratul puterilor, Hristofore pururea mărite, unde cu cetele celor fără de trupuri și ale mucenicilor cânți dulce cântare întreit-sfântă și înfricoșătoare. Pentru aceasta prin rugăciunile tale mântuiește turma ta!

              Condac (gl.4):

             Săvârșind nevoința muceniciei, ai primit de la Dumnezeu cununa biruinței, fericite Hristofor, pe care roagă-L din nevoi să ne mântuim noi.

Reprezentări iconografice